hobbyurile sunt sănătoase

Lynne Long (în articolul „Guilt – free Pleasures”) spune că „hobbies can bring out the best of your creative side”. Cred că depinde de hobby dar sunt de acord că dincolo de faptul că ne distrează, hobbyurile ne ajută să scăpăm de stres, să ne dezvoltăm diferite abilităţi şi chiar să ne coordonăm mai bine. Tocmai pentru că au atâtea efecte pozitive (unii spun că ne scapă şi de depresie) cred că este util să ne descoperim hobbyurile sau să mai adăugăm câteva celor pe care le avem deja aşa că, pentru inspiraţie, puteţi încerca Find Me a Hobby - o listă de peste 100 de hobbyuri multe dintre ele având link către o descriere mai amplă iar dacă nu vă puteţi hotărâ (sau pur si simplu sunteţi curioşi) puteţi încerca şi testul de pe CNN.com Which hobby best suits your personality?

Următorul pas ar fi să ne transformăm hobbyul în job şi …lumea ar fi mult mai frumoasă.

Lucrurile par atât de simple în teorie ;).

ţi-e frică de întuneric? imaginează- ţi (măcar) o zi fără lumină

cadouri condiţionate cultural

Sunt situaţii în care nu e suficient să-l cunoşti pe cel căruia îi oferi un cadou pentru a nu face o alegere greşită. Orice cadou e ales astfel încât să transmită un anumit mesaj - ştiind asta ar trebui să avem întotdeauna în vedere simbolurile puternice pe care obiecte dintre cele mai banale le au în diferite culturi. Ar fi ideal să le ştim pe toate dar până la urmă probabil e suficient să le cunoaştem măcar pe cele care sunt considerate printre cele mai nepotrivite pentru a şti ce trebuie să evităm.

Cultura chineză

Pentru a nu părea lacomi, chinezii nu vor primi darul imediat, vor refuza de trei ori înainte de a-l accepta. De fiecare dată când este refuzat va trebui să insistaţi cu eleganţă să-l oferiţi. După ce va fi primit trebuie să spuneţi că vă bucuraţi că a fost acceptat. Trebuie să oferiţi cadoul cu ambele mâini şi să aveţi grijă să fie împachetat- oricum nu va fi deschis imediat ci mai târziu, în particular. Această tradiţie încearcă să elimine orice îngrijorare că faţa celui care-l primeşte ar putea trăda dezamăgirea. În cultura chineză roşu este o culoare norocoasă, roz şi galben reprezintă fericirea şi numărul 8 este cel mai norocos. Culorile negru, alb, albastru şi numărul 4 (sau multiplu de patru, în afară de 8) sunt asociate cu moartea sau cu înmormântarea. Aceeaşi simbolistică o au ceasurile, batistele şi sandalele de paie.

Cultura japoneză

În Japonia a oferi un cadou e o formă de artă simbolizând prietenie, respect şi recunoştinţă. Ceremonia e foarte importantă. Cadoul trebuie să fie întotdeauna oferit într-o cutie de cadou sau ambalat într-o hârtie frumoasă şi trebuie să fie oferit cu mult respect. Pentru că simbolismul este ceea ce contează cadoul în sine poate să fie unul modest. Când oferiţi cadoul ţineţi-l cu ambele mâini, asigurându-l pe cel care-l primeşte că este un dar mic, nesemnificativ în comparaţie cu importanţa relaţiei dintre voi. Japonezii vor renunţa politicos darul o dată sau de două ori înainte de a-l accepta şi nu-l vor deschide pe loc. Un cadou care reprezintă o pereche (de ceva...) este considerat norocos dar seturile de patru sau nouă reprezintă ghinion. Deasemenea numărul patru înseamnă moarte şi culoarea roşu este asociată cu funeraliile aşa că nu oferiţi niciodata un stilou cu cerneală roşie şi nu scrieţi cu roşu pe felicitare. Cărţile nu sunt un cadou potrivit şi nici obiectele ascuţite: cuţitele, foarfecele sau ceva cu care să desfacă scrisorile, toate simbolizează încheierea unei relaţii.

Cultura latină

Nu sunt condiţionări stricte în ce priveşte cadourile totuşi ar trebui evitate elementele asociate cu moartea: batiste sau florile albe, galbene sau roşii. Ca şi în celelalte culturii trebuie evitate obiectele ascuţite care au o simbolistiă peiorativă.

Evreii

Sunt foarte stricte regulile în legătură cu ce se poate mânca sau cum trebuie preparate mâncărurile. De exemplu li se interzice să mănânce porc sau crustacee. Mâncărurile potrivite pentru ei se numensc cuşer şi au ambalaje specifice. Pentru că este folosit în ceremoniile religioase vinul şi băuturile pe bază de vin consumate trebuie să fie cuşer, preparate şi îmbuteliate de evrei. Cu alte tipuri de alcool nu există aceleaşi restricţii. În concluzie, dacă vreţi să oferiţi ceva din gama mâncărurilor sau a preparatelor pe bază de vin ar fi bine să le cumpăraţi de la un magazin cuşer.

Musulmanii

Coranul le interzice acestora să consume alcool aşa că evitaţi orice produs care include alcool (inclusiv parfumul). Deasemenea, ar trebui evitat orice include porc, păsări sau crustacee aşa că un obiect din piele de porc ar fi cu siguranţă nepotrivit. Nepotrivite sunt considerate şi elementele de îmbrăcăminte. Câinii sunt pentru ei necuraţi aşa că până şi o poză cu un câine e de evitat. Obiectele de artă, sculpturi, desene sau fotografii ce reprezintă corpl uman, cu atât mai mult dacă este vorba despre un nud (sau nud parţial) de femeie sunt inacceptabile. Darurile trebuie oferite cu ambele mâini sau cu mâna dreaptă căci mâna stângă este considerată murdară.

Hinduşii
În cultura hinduşilor vaca este un animal sacru, în plus peştele şi toate produsele animale cu excepţia laptelui sunt evitate. Cei mai mulţi dintre hinduşi nu beau alcool aşa că verificaţi înainte de a alege un asemenea dar pentru un prieten hindus. Cadoul trebuie oferit cu mâna dreaptă sau cu ambele mâini niciodată cu mâna stângă şi nici hinduşii nu-şi vor deschide darurile atunci când le primesc.

În general

Indiferent de cultură este recomandat să evitaţi cadourile reprezentând obiecte ascuţite care sunt în general asociate cu simboluri negative şi deasemenea, atunci când sunteţi într-o ţară recunoscută în producţia unui anumt element evitaţi să oferiţi acel produs în dar (cu atât mai mult dacă a fost fabricat în altă parte). De exemplu, nu oferiţi niciodată: piele sau vin în Argentina, piele în Brazilia şi Uruguay, bere şi vin în Germania, vin în Franţa sau Italia, vodka în Rusia sau Polonoa şi argint în Mexic.

cele mai bune cărţi

Titlul articolului ar fi trebuit să fie „Cele mai bune 100 de cărţi”. De ce 100? În niciun caz pentru că numărul ăsta ar avea cumva potenţialul să cuprindă toate cele mai semnificative cărţi. De fapt e mai degrabă o „strategie de marketing”: e un număr nu atât de mic încât să facă selecţia foarte grea (probabl e imposibil să faci un top al celor mai frumoase 10 cărţi – fără ca lista să fie semnificativă numai pentru tine) şi nici atât de mare încât să includă toate cărţile care îţi vin în minte. O listă cu 100 de intrări sună approachable, îţi lasă încrederea că o poţi epuiza. Ar mai fi un motiv, ceva mai funcţional, majoritatea topurilor sunt pentru 100 cele mai... şi de fapt am încercat aici să arăt ce cărţi se regăsesc pe cel puţin două dintre cele trei liste deja făcute de: The Guardian (http://www.guardian.co.uk/world/2002/may/08/books.booksnews), Time (http://www.time.com/time/specials/packages/completelist/0,29569,1951793,00.html) şi un site „specializat pe topuri” www.thebest100lists.com . În vreme ce The Guardian a încercat să acopere literatura universală, top100bestlists s-a concentrat asupra cărţilor celebre iar Time s-au rezumat la literatura (de „english language”) de după 1923 (aşa că exclud din start Ulise al lui Joyce cum ţin ei să sublinieze). Cred că Guardian oferă cea mai bună selecţie dar nu mă puteam rezuma la lista lor având în vedere că pe o listă similară au pus la un moment dat Winnie the Pooh (no ofense).

Iată ce au avut în comun listele (cel puţin două dintre ele) :

Mândrie şi prejudecată – Jane Austen

La răscruce de vânturi- Emily Bronte

A Clockwork Orange - Anthony Burgess

Străinul – A. Camus

Don Quijote- Miguel de Cervantes

Marile speranţe – Charles Dickens

Fraţii Karamazov - F.M. Dostoievski

Crimă şi pedeapsă- F.M. Dostoievski

Idiotul- F.M. Dostoievski

Omul invizibil – Ralph Elison

Marele Gatsby – F. Scott Fitzgerald

Doamna Bovary- Gustave Flaubert

Zgomotul şi furia- William Faulkner

Lumină de august William Faulkner

Un veac de singurătate- Gabriel Garcia Marquez

Dragoste în vremea holerei- Gabriel Garcia Marquez

Împăratul muştelor- William Golding

Eu, Claudius – Robert Graves

Catch-22 Joseph Heller

The Sun Also Rises - Ernest Hemingway

Bătrânul şi marea- Ernest Hemingway

Ulise - James Joyce

Procesul – Franz Kafka

Zbor deasupra unui cuib de cuci – Ken Kesey

Să ucizi o pasăre cântătoare – Harper Lee

Leul, vrăjitoarea şi dulapul – C.S. Lewis

The Golden Notebook - Doris Lessing

Ispăşire - Ian McEwan

Moby Dick- Herman Melville

Pe aripile vântului- Margaret Mitchel

Lolita- Vladimir Nabokov

Ferma animalelor- George Orwell

1984 – George Orwell

În căutarea timpului pierdut- Marcel Proust

Midnight's Children- Salman Rushdie

De veghe în lanul de secară – J.D. Salinger

Fructele mâniei- John Steinbeck

Stăpânul inelelor- J.R.R. Tolkien

Război şi pace- Lev Tolstoi

Anna Karenina- Lev Tolstoy

Aventurile lui Huckleberry Finn – Mark Twain

Mrs. Dalloway- Virginia Woolf

Spre far - Virginia Woolf

Mai puţin de 50 de titluri commune. Cu siguranţă lipsesc multe alte cărţi care s-ar fi calificat pentru top 100 (eu una aş fi adăugat cel puţin Memoriile lui Hadrian, ceva de Simone de Beauvoire şi Viaţa lui Pi) dar am încercat să respect crietriile de selecţie pe care le-am propus la început. În fond, nu contează, cu siguranţă nu citim numai “cele mai bune cărţi” şi putem rezona foarte bine şi cu o carte care nu e în top ca să nu mai vorbim de creşterea exponenţială a noilor publicaţii de la apariţia tiparului încoace. Toate selecţiile de genul ăsta sunt orientative şi inevitabil, prin natura criteriilor- căci cine poate defini toate aspectele unei cărţi bune- imperfecte.

Pentru mai multă inspiraţie vedeţi şi “111 romane celebre într-o singură carte” Ana Popescu şi Ruxandra Ivăncescu (coord.) sau “Canonul Occidental” a lui Harold Bloom (cu toate că şi celui din urmă I s-a reproşat că se rezumă la … occident).

Să facem o listă orientativă şi pentru literatura română?!

evantaiele în secolul XIX

Evantaiele erau un punct central în normele sociale ale secolului XIX. Modul în care o doamnă ţinea, mişca, închidea sau deschidea evantaiul putea transmite un anumit mesaj către o anumită persoană... sau către toată lumea.

Următoarele exemple din literatura secolului XIX arată cât de mult putea transmite modul cum ţinea evantaiul.

"Există o varietate infinită de mişcări ce pot fi folosite când fluturi un evantai. Există mişcarea nervoasă, modestă, sfioasă, confuză, veselă şi de asemenea, mişcarea drăgăstoasă. Pentru a nu lungi vorba, nu există emoţie care să nu producă o mişcare potrivită a evantaiului, după cum, doar să mă uit la faţa unei doamne educate, ştiu cu siguranţă dacă râde, se încruntă sau roşeşte."

(Etiquette: what to do, and how to do it, by Lady Constance Howard, copyright 1885 )

În anumite ţări şi culturi, gesturile făcute cu evantaie şi diferitele atitudini transmiteau anumite mesaje. O greşeală putea reprezenta un adevărat dezastru social. Următoarele indicaţii reprezintă eticheta tipică în ceea e privea evantaiele în secolul XIX:

Închis: "Te urăsc"
Deschis: "Te plac."
Jumătate închis: "Sunt indiferentă."
Trecând evantaiul pe sub ochi: "Te văd."
Trecând evantaiul peste ochi: "Te înţeleg."
Închizând evantaiul dinspre tine: "Pleacă!"
Închizând evantaiul spre tine: "Vino încoace!"
Închizând brusc evantaiul: "Stai unde eşti."
Înumărând tijele "Ora întâlnirii."
(The Hawaiian Monthly (1884), page 71.)

informaţie preluată parţial de pe:
http://yourcostumeshop.com/a-ladys-fan-etiquette-and-meanings

strămoşii desenelor animate

Primele imagini în mişcare au fost proiectate folosind o "lanternă magică" şi un mecanism ce producea iluzia de mişcare prin succesiunea rapidă a unor imagini asemănătoare.

Lanterna magică

Lanterna magică era compusă din: o oglindă concavă aşezată în spatele unei surse de lumină (de obicei o lumânare sau o lampă cu gaz sau ulei) oglinda avea rolul de a aduna lumina şi a o reflecta printr-o plăcuţă de sticlă pe care era pictat ceva. Razele de lumină treceau printr-o dechizătură, în partea din faţă a aparatului şi loveau o lentilă. Lentila proiecta, la o scară mai mare, imaginea pictată, pe un ecran.

Imagini în mişcare

Aproape de jumătatea secolului XIX patru oameni inventează, fără să ştie unul de altul, aproximativ acelaşi mecanism: capabil să creeze iluzia unei imagini în mişcare. Astfel cel creat în Belgia, în 1932, de Joseph Plateau s-a numit "phenakistoscop", cel creat de austriacul Simon Ritter von Stampfer "stroboscop", cel creat în creat în 1934 de către matematicianul britanic William George Horner "zootrop" în vreme ce acela dezvoltat de fotograful britanic Eadweard J. Muybridge, în 1879, s-a numit "zoopraxiscop". Toate acestea aveau la bază aceeaşi idee: repetarea rapidă a unor imagini statice.

Cum să faci un phenakistoscop - video

http://www.howcast.com/videos/148840-How-To-Create-a-Phenakistoscope